Despre tutun

Planta de tutun aparține familiei solanaceelor, care include de asemenea cartoful, vânăta, roșia și ardeiul. Această plantă de cultură anuală – sau uneori multianuală – are o tulpină înaltă de 1-3 metri și frunze eliptice sau lanceolate care conțin săruri minerale, zaharuri, proteine, rășini, esențe aromate, compuși volatili și nicotină. Planta produce flori cu formă tubulară, de culoare atractivă, în timp ce fructul este o capsulă care conține mici semințe de culoare maronie, cu formă eliptică sau rotundă, care rămân vitale timp de 4-5 ani în condiții de mediu obișnuite. Începând din secolul al XVI-lea, planta de tutun s-a răspândit rapid din America în întreaga lume, diferențiindu-se foarte multe soiuri, datorită excelentei capacități de adaptare la diferite medii. Astăzi, tutunul este cultivat în aproximativ o sută de țări, majoritatea țări în curs de dezvoltare. Continentele unde cultivarea tutunului este cea mai răspândită sunt Asia (în special China, India și Turcia) și America (SUA și Brazilia), dar planta crește, de asemenea, în Europa (în Italia, Grecia, Bulgaria, Polonia și Rusia), Africa (Zimbabwe și Malawi) și Oceania (Australia și Noua Zeelandă).

Se obțin rezultate diferite în fiecare zonă, deoarece clima și solul au un rol decisiv.

Istoria tutunului

Tutunul nu a ajuns în Europa decât după descoperirea Americii, dar popoarele indigene de pe continentul American îl fumau deja în scopuri ritualice de foarte multă vreme

Citiți mai mult

Tutunul se fumează încă din antichitate. În era precolumbiană, fumatul tutunului era adânc înrădăcinat în obiceiurile, cultura și ritualurile religioase ale tuturor grupurilor etnice. Când Cristofor Columb și echipajul său au debarcat pe insula San Salvador în 1492, au observat că mulți dintre indigeni țineau în mână un fel de băț aprins la un capăt, inhalând fumul care ieșea pe la celălalt capăt. În secolul al XVI-lea, tutunul s-a răspândit din Lumea Nouă în Europa. Pare sigur că a fost cultivat pentru prima dată în grădinile regale din Lisabona în 1558 și că ambasadorul francez Jean Nicot a trimis semințele din Portugalia în Franța aproximativ în 1560.
Inițial, această nouă „iarbă americană” era utilizată în principal în scop medicinal, deoarece se credea că vindecă numeroase boli, motiv pentru care a început să fie prescrisă de farmaciști. A fost utilizată pentru combaterea ciumei, ulcerelor gastrice și infecțiilor pulmonare; se credea că erupțiile herpetice sunt mai puțin virulente în prezența fumului, iar tutunul a căpătat reputația de leac miraculos pentru afecțiunile dentare.
Pe parcursul secolului al XVII-lea, reputația tutunului ca plantă medicinală a scăzut treptat, acesta începând să fie utilizat de plăcere, în forme care variau în funcție de statutul social: soldații îl mestecau, ofițerii îl fumau la pipă, aristocrații îl miroseau pentru a-i savura aroma. În secolul al XVIII-lea, orice bărbat din clasa mijlocie care aspira să devină un adevărat gentleman trebuia să inhaleze tutun, iar tabacherele din aur fin lucrate au devenit în foarte mare măsură un simbol al statutului în acea perioadă.
În prima jumătate a secolului al XIX-lea, trabucurile – fumate inițial doar de spanioli – au devenit extrem de la modă în saloanele caselor din întreaga Europă.
Tot în acest secol s-a răspândit și fumatul țigaretelor, care a devenit din ce în ce mai popular în Europa după Războiul din Crimeea, când soldații s-au întors acasă cu acei cilindri mici de hârtie umpluți cu tutun. La început, țigaretele erau făcute de mână; abia în 1880 au apărut primele aparate mecanice de rulat țigarete, în Statele Unite.

Principalele tipuri de tutun

Există mai multe soiuri de tutun, care diferă în ceea ce privește caracteristicile, clima necesară pentru cultivare și modul în care frunzele sunt tratate după recoltare.

Citiți mai mult

Cele mai frecvente trei tipuri de tutun sunt Virginia, Burley și Oriental.

TUTUNUL VIRGINIA
Numele tutunului Virginia vine de la statul american unde britanicii au început să îl cultive pentru prima dată în 1612. Acesta este un tutun „flue-cured” (uscat cu fum), ceea ce înseamnă că frunzele sunt uscate cu un flux de aer cald. Este foarte popular pentru aroma sa ușoară, delicată și parfumată și pentru combustia excelentă. Este cultivat în toată lumea: în America de Nord (Virginia, Carolina de Nord și de Sud, Georgia, Florida și Alabama), America de Sud (Argentina și Brazilia), Africa (Africa de Sud, Zimbabwe, Malawi, Tanzania și Zambia), Asia (India, Pakistan, Filipine, Coreea de Sud, Tailanda, Japonia și, în primul rând China), în Oceania (Australia și Noua Zeelandă) și în Europa (Europa de Est, Grecia și Italia).

TUTUNUL BURLEY
Tutunul Burley este mai închis la culoare decât alte soiuri, deoarece este „air cured” (uscat la aer), însemnând că frunzele sunt uscate în aer liber până când capătă o culoare care variază de la maroniu deschis la maroniu închis. Aroma este asemănătoare celei a unui trabuc. Este produs în principal în SUA, dar și în Europa, Asia, Africa, America Centrală și de Sud.

SOIURILE ORIENTAL
Soiurile de tutun Oriental sunt toate „sun-cured” (uscate la soare), însemnând că frunzele sunt uscate la soare. Frunzele sunt în general de dimensiuni mici și de culoare galben-auriu, dar pot fi și mai închise la culoare, variind de la galben-verzui până la maroniu. Aceste soiuri superb aromate sunt cultivate în special pe zonele de coastă ale Mediteranei de est, ale Mării Egee, Mării Marmara și Mării Negre.

Reglementări

Credem că sectorul tutunului trebuie să se supună unui set de reglementări și standarde care să poată atât să protejeze consumatorii, cât și să reconcilieze diferitele interese implicate.

Citiți mai mult

Sute de mii de agricultori cultivă tutun, iar industria tutunului asigură milioane de locuri de muncă. Produsele din tutun sunt consumabile supuse unor impozite foarte mari, reprezentând astfel o sursă semnificativă de venituri pentru toate țările. În pofida conștientizării la scară largă a riscurilor pe care le presupune, în prezent, în întreaga lume aproximativ un miliard de oameni fumează. 
Pe baza considerentelor de mai sus, deși producția și vânzarea de produse din tutun reprezintă o sursă de preocupare reală în rândul unei mai părți a publicului, ideea că tutunul ar putea fi interzis pare nerealistă.
Este necesară o abordare obiectivă a problemei. Opinia noastră este că producătorii din industria tutunului trebuie să își desfășoare activitatea cu responsabilitate, în timp ce guvernele trebuie să încerce să adopte un cadru de reglementare echilibrat, care să poată ține seama de nevoile tuturor părților interesate implicate: autoritățile din domeniul sănătății, ministerele economiei, agricultorii, producătorii de tutun, consumatorii, nefumătorii. Este necesară o politică pentru prevenirea și descurajarea fumatului, prin campanii atent orientate adresate unui public care începe de la copiii din școala primară, prin terapii de suport pentru cei care încearcă să renunțe la fumat și, mai detaliat, prin informații transparente privind produsele de pe piață. Este la fel de important, totuși, să țineți în mod corespunzător seama de potențialele repercusiuni ale unor reglementări mult prea stricte, ar putea contribui la creșterea pieței negre și a vânzării de produse din tutun contrafăcute sau importate ilegal. Riscurile asociate unei piețe ilegale în creștere ar fi semnificative în ceea ce privește nu doar pierderea de venituri fiscale, ci, mai presus de toate, riscurile la adresa sănătății consumatorilor pe care le-ar putea reprezenta o relaxare a controalelor stricte impuse asupra produselor lor de către companiile care operează pe piața legală.

IKKUNTATTJANA

Marpoint Sp. z o.o.
Triq Zlota 59
Lumen Building, 6 Sular 
00-120 Varsavja
Polonja
TEL: +48 224 895 334
FAX: +48 224 895 332
info@marpoint.business